Pentru ca mai multi oameni care vor sa viziteze Croatia mi-au cerut detalii despre aceasta tara, am sa va povestesc aici cate ceva din experienta mea. Mie mi-a placut atat de tare, incat am fost niste ani la rand si cunosc mare parte din coasta Dalmatiei, de la Split la Dubrovnik. Am auzit si oameni nemultumiti, iar stand de vorba cu ei, mi-am dat seama ca au ajuns in locuri nepotrivite, locuri de care voi incerca sa va feresc.
Exista trei posibilitati de a ajunge pe Coasta Dalmata cu masina:
1. Bucuresti – Dubrovnik, prin Serbia si Bosnia, aproximativ 1.000 km. Nu am fost pe aceasta ruta, dar mi s-a spus ca se merge foarte incet, deoarece sunt multe serpentine, localitati si masini “din vremea razboiului” pe traseu, in plus de asta Politia Bosniaca vaneaza vitezomani, iar amenda, in mod normal se plateste la Primarie, care de obicei nu este deschisa cand veti trece prin localitate. Asa ca daca va opreste politia si va spune “Cazna!“, incercati sa platiti pe loc 5 euro.
2. Bucuresti – Split, via Craiova, Belgrad, Zagreb, 1.389 km. E o ruta buna, din ce mi s-a povestit, dar eu am ales intotdeauna varianta a treia, care desi putin mai lunga m-a incantat mai mult:
3. Bucuresti – Split, via Sibiu, Arad, Budapesta, Zagreb, 1.559 km. Pana in Arad este bucata cea mai grea de drum, iar la 50 km de la granita cu Ungaria, aveti autostrada pana la Split sau Dubrovnik.
Am ajuns, ce avem de facut?
Sa o luam gospodareste, de la nord la sud:
Zagreb:
Am stat doar o zi, mi s-a parut un oras care merita mai multa atentie decat i-am acordat eu. Oamenii mi s-au parut din cale afara de placuti, dealtfel Zagrebul a fost pe locuri fruntase, al doilea sau al treilea, intr-un top al politetii, facut de Reader’s Digest, in urma cu niste ani. Ca element de comparatie, Bucurestiul era pe ultimul loc din Europa, si pe antepenultimul loc din lume, la mustata deasupra Moscovei si a unui mare oras din India, al carui nume imi scapa.
Plitvicka Jezera:
Este printre multele parcuri nationale pe care le are acea tara. Este format din multe lacuri interconectate in principal prin cascade. Aici, gasim aceeasi prietenie pe care o stim din Zagreb, dar se muta in alt regn. Pestii se apropie daca bagi mana in apa, iar ratele zboara in paralele cu barcile in miscare, pentru ca stiu ca primesc paine si alte gustari.
Tot traseul, fara graba va ia o zi.
Split:
Este al doilea oras ca marime, dupa Zagreb. Merita sa stati macar o noapte acolo, deoarece atmosfera este fantastica. Cazarea este scumpa, dar puteti inchiria ceva in Podstrana, la 11 km de oras. Localitatea este destul de urata, dar va puteti stabili tabara acolo pentru cateva zile, daca vreti sa vizitati zona. In extrasezon (iunie si septembrie) puteti negocia o camera pentru 20-22 euro, iar in iulie si august astepti-va la 50.
Dintre toate restaurantele din Split, va pot recomanda cu mana pe inima Kod Jose sau Sperun.
In zona puteti vizita Trogir (se citeste Troghir), o bijuterie de oras, Omis, daca vreti sa vedeti cum arata o delta la Adriatica si Stanici, daca aveti chef de o plaja cat vezi cu ochii.
Eu, dupa 3, maxim 4 zile pe coasta m-as duce macat o saptamana pe Insula Hvar, unde viata are alt farmec. Va recomad sa treceti cu masina, deoarece aveti nevoie de un mijloc de transport, pentru a explora zona, dar si pentru alte necesitati de deplasare. Desi puteti inchiria masina sau scuter de pe insula, mi s-a parut mai avantajos sa trec cu ea.
Plajele sunt ca si inexistente pe insula, daca nu stii unde sa le cauti, iar harta turistica minte cu nerusinare, adica fiecare metru de intindere nisipoasa este marcat ca fiind plaja. Pe scurt, cea mai buna plaja este in Milna, unde va si recomand sa va cazati. Vila Tuor, unde am stat eu este o buna optiune, are intrare direct din drumul principal care traverseaza insula, iar pentru acces la plaja, aveti un drum de 3 minute pe o portiune abrupta.
Pe insula, sunt doua puncte de interes, in care puteti merge alternativ ca sa nu va plictisiti: Hvar, “for the super ritch“, acolo unde mergea Kevin Spacey sa agate baieti si Stari Grad, orasul vechi adica, loc mult mai linistit si mai ieftin.
In Hvar exista doua locuri care ofera o priveliste spectaculoasa: Fortica, fosta inchisoare de pe vremea cand orasul facea parte din Republica di Venezzia si Napoleon, unde este o statie de emisie de mare putere care genereaza niste sunete stranii, asemanatoare in imaginatia mea cu cantecul sirenelor.
Nu parcati in oras, deoarece este foarte scump si aglomerat, in schimb puteti lasa masina pe marginea drumului la 500m inainte de intrare.
Restaurante sun multe in Hvar, puteti merge in oricare va face cu ochiul, dar nu pot spune ca a fot vreunul preferatul meu. Daca totusi vreti o recomandare ar fi Secret Garder din categoria mai ieftin si Hanibal din categoria mai scump.
In Stari Grad cum spuneam este mult mai liniste, iar la inceut poate parea plictisitor de moarte. Dupa care il descoperi si pleci cu parere de rau de acolo. Este un fel de plaja in zona hoteluri, dar nu o recomand pentru ca este aglomerata, in schimb puteti sa va gasiti bucata voastra de plaja privata, undeva in zona portului (in afara orasului, asadar), intr-o zona cu multi pini.
Din Stari Grad puteti face o plimbare de o zi in zona salbatica a insulei. La finalul drumului veti descoperi o plaja salbatica superba, insa nu va recomand acel drum daca a plouat, deoarece sunt niste pante pe care le veti urca cu greutate daca drumul nu este perfect uscat, iar in zona nu veti gasi pe nimeni care sa va ajute. Dealtfel intr-unul din acele locuri veti gasi indicii ale faptului ca multi soferi au avut dificultati acolo si au renuntat la covorasele de la masina pentru a le pune sub roti.
Dar sa zicem ca v-ati intors fara probleme din zona si vreti sa mancati va rasfatati. Un singur loc va pot recomanda: Zvijezda Mora.
Este restaurantul unu chef renumit in Croatia mai ales pentru business-ul cu carne de vita pe care il avea de dinainte sa deschida restaurantul, asa ca trebuie sa incercati un steak, medium-rare sau chiar rare. Iar in ceea ce priveste pestele si fructele de mare, lucrurile stau atat de simplu: daca nu este pescuit local in dimineata respectiva, nu exista. Alte lucruri memorabile din meniu sunt black risotto, tarta cu smochine, semifreddo cu lavanda si miere si tuna steak, pe care il puteti comanda la portie mica sau portie mare, intotdeauna rare. Vinul casei este bun, servirea cel putin in vara in care am fost eu a fost excelenta. Merita sa ramaneti pana spre ora inchiderii, deoarece e posibil ca la masa personalului sa se adune bucatarii, chelnerii si altii de-ai locului si sa-i traga o cantare.
Puteti traversa insula si prin munti, pe drumul vechi care leaga Hvar de Stari Grad. Este spectaculos, merita sa-l percugeti incet, si merita sa stati macar o ora intr-un camp de lavanda. Mai sunt niste drumuri vechi, care pornesc din Hvar si merg pana in cel mai vestic punct al insulei.
Jelsa este cel mai estic punct al insulei pe care merita sa-l vizitati. Daca tot ati ajuns acolo, puteti cumpara vin de la Vina Tomic.
Pentru nimic in lume sa nu incercati sa parasiti insula prin portul Sucuraj, deoarece pana acolo va asteapta un drum de 60 km, pe parcursul caruia veti imbatrani un an de plictiseala si de frica. Este foarte ingust, parapetii lipsesc pe alocuri, sunt multe curbe la 180 si 360 de grade in care este mai mare dragul sa te intalnesti cu un autocar care vine din sens opus iar tu te afli pe partea cu prapastia, iar parapetul lipsa. In plus nu aveti ce vedea in acea parte de insula.
Daca tot sunt la capitolul asa nu, feriti-va de localitatea Brela, asta daca nu cumva va place statiunea Mamaia. Daca ati ajuns in dreptul ei si va macina curioritatea, parcati inainte de semnul de intrare, undeva pe marginea drumului, deoarece o ora de parcare costa cam cat pranzul pentru o persoana, dati o fuga pana la Punta Rata, celebrul copac care creste in piatra, imagine pe care o gasiti in mai toate reclamele care promoveaza turismul in Croatia si cam atat aveti de facut pe acolo.
Un alt loc in care merita sa stai o perioada este Orebic (se citeste Orebici). Puteti ajunge cu ferryboat-ul de la Ploce la Trpanj, dupa care cu masina, sau, mai greu coborand drumul de coasta pana la Ston/Mali Ston, dupa care urcand pe drumul din centrul insulei, paralel cu cel de coasta. Va puteti caza oriunde, dar cel mai bine la Petra, pentru ca asa veti fi aproape de cea mai buna plaja din localitate.
Sunt restaurante multe in Orebic, unele bune altele nu prea, dar preferatul meu este Konoba Marinero, iar mesele de pe malul marii (la care nu am stat niciodata, deoarece erau mici, iar noi multi) sunt o minunatie.
Ca plimbari de o zi puteti trece cu ferryboat-ul sau cu o barca de pasageri in Korcula (Corciula), unde, sustin localnicii, s-a nascut Marco Polo. Puteti merge cu masina in Dubrovnik, acest oras care a fost victima bombardamentelor din anii ’90 si care a fost reconstruit inpecabil si care atata ireal de nou. Eu mai mult de o zi n-as sta aici, deoarece este incredibil de turistic si de aglomerat. Daca aveti pofta de o pizza buna mergeti la Mea Culpa (atentie, pizza este de doua portii) iar daca vreti niste paste la cuptor, la Toni. Iar daca aveti chef de o plimbare in afara orasului, luati barca pana pe Lokrum.
Cam asta este Croatia mea, cu siguranta ar fi fost mai multe de spus, dar imi scapa momentan, va astept cu impresii.
P.S. Daca ajungeti in zona si vreti sa-mi faceti un bine, puteti sa-mi aduceti unul din urmatoarele obiecre, pe care vi le platesc, bineinteles:
- tricou albastru de la SOHO, masura M
- tricou sau bluza cu dungi albastre de la stanga la dreapta, sau alt model de la Aqua Maritime
- portofel albastru (nu alb, da?) cu un peste, o stea,un peste, o stea, un peste, o stea, un peste, o stea, tot de la Aqua Maritime.
- 1 kg sare de mare grunjoasa (krupina, in croata), de preferinta de la salina Mali Ston, daca nu de oriunde, dar sa nu fie aditivata si regranulata. O recunoasteti pentru ca trebuie sa fie transparenta, iar cristalele neregulate.
- un saculet de lavanda, de preferinta din zona Hvar.
- un litru maslinovo ulje
- o bucata dalmanski prsut, adica varianta lor de prosciutto, de preferinta nu din supermarket. Nu va fie teama, este un produs obtinut prin fermentatie, de multe ori de doi ani, asa ca poate fi transportat fara grija in caldura, nu se strica, iar daca apare o cultura de bactetii vizibila pe suprafata lui, acelea sunt chiar bacteriile care transforma pulpa de porc cruda in prsut, asa ca nu-l aruncati pentru ca nu este stricat.
A cincea de sus în jos (foto) îi, mai precis, Zaraće.